Înalţarea Domnului - Ziua Eroilor - Sărbătoare Naţională a poporului român

          La 40 de zile de la scularea Sa din mormant, care e garantia dumnezeiasca a invierii tuturor oamenilor la plinirea vremii, Hristos Se inalta la ceruri, in partile Betaniei, de sub ochii ucenicilor si ai Maicii Sale, ca sa sada de-a dreapta Tatalui, intru slava Sa dintai, la care si dreptii vor fi partasi in vecii vecilor. Invierea e corelativa cu viata vesnica si cu Imparatia lui Dumnezeu. Totul se leaga in iconomia mantuirii si creatia e chemata sa fie una cu Creatorul ei, prin taina Crucii de viata datatoare. Si pentru ca Sfanta Cruce e semnul jertfei izbavitoare, iar calea spre inviere si inaltare trece prin vama pamanteasca a mortii, in ziua Inaltarii sunt cinstiti crestineste eroii cazuti de-a lungul vremii pentru dainuirea Bisericii si a Neamului, caci jertfa lor este urmatoare jertfei de Sine a lui Hristos si se cuvine cinstita cu dragoste si recunostinta.

           În inima Bucovinei, înconjurată de munţi ca o cetate, se află Mănăstirea "Înălţarea Domnului" ridicată în cinstea fericiţilor întru adormire eroi, ostaşi şi luptători români, din toate timpurile şi locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea şi demnitatea noastră.

„Bucovina", sublinia Mihai Eminescu, ,,este partea cea mai veche şi mai frumoasă a ţării noastre, raiul Moldovei", fiindcă „acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moastele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo doarme primul descălecat Dragoş, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, zidul de apărare al crestinătăţii". Bucovina este „pământ sfânt, a cărui apărare ne-a costat... râuri de sânge, veacuri de muncă, toată inteligenţa noastră trecută, toate mişcările cele mai sfinte ale inimii noastre".

Mănăstirea „Înălţarea Domnului" se află într-o frumoasă poiană de pe Culmea Giumalăului, cu vedere spre Muntele Giumalău, numită Poiana Fierului, situată la 4 km pe traseul turistic ce leagă Pasul Mestecăniş de vârful Giumalău. Mănăstire sau iniţial schit, a luat fiinţă în anul 1992 prin donarea suprafeţei de pământ de către familia Iacoban, din comuna Iacobeni, judeţul Suceava. Sub îndrumarea primului stareţ Protosinghelului Daniel Leonte s-a ridicat acest sfânt locaş cu hramul „Înălţarea Domnului", ajutat fiind de credincioşii din satele, comunele şi oraşele învecinate, precum şi de iubitorii de Hristos din ţară. În aceeaşi măsură s-a îngrijit şi de organizarea unei obşti monahale cu trăire duhovnicească, specifică acestei tebaide româneşti care a fost şi este ansamblul de mănăstiri, schituri şi sihăstrii din zona munţilor Rarău şi Giumalău.

Mănăstirea Înălţarea Domnului a fost sfinţită în anul 1999 de Înalt Prea Sfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Ansamblul mănăstirii are în componenţa sa: Biserica cu hramul „Înălţarea Domnului", la 40 de zile dupăPaşti, Paraclisul cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului", la 1 octombrie, clopotniţa în care se află două clopote ce vestesc timpul rugăciunii, prăznicarul, stăreţia, chiliile monahilor şi o gospodărie anexă pentru animale; toate construcţiile fiind din lemn. În prezent obştea monahilor mănăstirii este formată din şapte vieţuitori, povăţuiţi de părintele stareţ Protosinghel Onufrie Leonte.